Film - Lucy
Acțiunea
este una foarte alertă și crește pe tot parcursul filmului întreruptă de mici
intermezzo necesare pentru explicații și punerea în contextul mai larg al
vieții.
Partea SF a
filmului ne pune în fața unei întrebări ce ne obligă la căutări masive pe
google. Cum ar fi dacă omul și-ar putea utiliza 100% din creier, asta plecând
de la ipoteza că nu ne folosim mai mult de 10 procente sau maxim 20 (procentele
sunt legende urbane, creierul încă este o mare necunoscută). De aici partea
filozofică a filmului, bine interpretată de Morgan Freeman prin Profesorul
Norman. Ca o paranteză, Freeman de pe la Se7ven încoace
are aceași mimică, voce și stare în toate filmele, un bătrân bine instruit,
inteligent, înțelept și plin de resurse neașteptate. Regizorul apelează la
prof. Norman de fiecare dată când Lucy își descoperă noi capabilități datorate
drogului. Învață repede, vede sau simte undele electro-magnetice, sfidează
gravitație și multe altele ce apar pe măsură ce procentele folosite din creier
cresc. Profesorul ne explică aceste schimbări subliniind totuși că de fapt nu
știe nimic. Bună plasă de siguranță.
Asemănarea, până
la un punct cu Limitless este evidentă, chiar dacă
în Limitless drogul este sintetic și acțiunea lui are loc pe
parcursul unei perioade îndelungate de timp iar Lucy este organic și
acțiunea are loc într-o singură zi, la fel în ambele filme personajele ajung la
100% după un abuz considerabil de substanță, însă Lucy (filmul) trece de la
simpla meschinărie omenească la un plan mai înalt prin introducerea unui al
treilea fir narativ asemănător celui din The Tree of Life în care, ni se
sugerează, că durerea și iubirea sunt prezente din toate timpurile în Univers
ca o constantă sine qua non a vieții. Astfel ne este prezentată prima Lucy, un
umanoid în devenire care la sfârșit își va întâlni tiza într-o atingere de tip „Crearea
lui Adam” de Michelangelo din Capela Sixtină, în care Lucy cea, de
acum, supraumană o crează pe Lucy cea primitivă. A creea nu e aici folosit în
sensul de a produce ci în sensul de a transmite cunoștințele acumulate, de a o
crea ca om, de altfel una din mantrele profesorului Norman. Trebuie să
spun că nu sunt sigur ca asta a vrut să ne arate regizorul, însă mie asta mi-a
sugerat scena.
Nu pot încheia
fără să-l amintesc pe coreanul Min-sik
Choi ce-l interpreteaza aici pe dușmanul de moarte a lui Lucy,
mafiotul corean Mr. Jang, un actor foarte bun ce poate fi admirat în originalul Oldboy unde-l
joacă pe Dae-su Oh. Un film extraordinar.
În final voi
face o mică paralelă cu un alt film în care joacă Scarlett Johansson, „Under the Skin” în care Scarlett (în film
nu există nume, doar personaje generice) trece de la a nu simți la a simți tot
(ca om) sau altfel spus de la a fi ostilă vieții umane la a iubi până la ardere
tot ce este uman. În Lucy avem cumva o aceeași „naștere” a unui „altceva”,
aflată pe o treaptă diferită de evoluție, prin crimă și violență extremă.
Rămâne ca fiecare dintre noi să mediteze dacă am fi capabili să ne schimbăm în
bine o dată ce am avea nu doar profunda înțelegere a vieții cât și puterea de a
o face.
https://www.cinemagia.ro/filme/lucy-590058/
https://www.imdb.com/title/tt2872732/
